Procesul de descentralizarea a sistemelor de învăţământ nu a rămas fără efect asupra relaţiei dintre familie şi şcoală. Pe de o parte restrângerea atribuţiilor autorităţilor centrale a încurajat şi motivat implicarea familiei în viaţa şi activitatea şcolii: identificarea problemelor cu care se confruntă aceasta şi găsirea celor mai adecvate soluţii, atragerea de noi surse de finanţarea a şcolii, eficientizarea gestionării resurselor etc. Democratizarea învăţământului răspunde de asemenea şi unor obiective civice: posibilitatea de asociere a părinţilor în asociaţii, comitete, organizaţii care să le reprezinte interesele în raport cu şcoala, manifestarea liberă a opiniei vis-à-vis de calitatea, performanţa unui sistem al societăţii, posibilitatea de a alege instituţia, tipul, forma de învăţământ, specializarea, profilul pe care individul o consideră cea mai potrivită pentru el şi copiii lui etc.
Relaţia dintre familie şi şcoală presupune o legătură, un contact, o interacţiune între cele două instanţe responsabile cu educarea tinerei generaţii care îmbracă forme diferite – de la participarea părinţilor la şedinţele cu părinţii, la supravegherea la domiciliu şi sprijinul acordat copilului în efectuarea temelor pentru acasă, opţiunea pentru cea mai potrivită şcoală, formă de învăţământ în raport cu obiectivele şi aspiraţiile părinţilor şi ale copiilor lor până la cooptarea părinţilor în consiliile de conducere a şcolilor. Concret, familia şi şcoala desfăşoară împreună sau separat o serie de activităţi prin care urmăresc atingerea unui obiectiv comun: reuşita educaţională şi, ulterior, cea socio-profesională a copilului.
În acest sens în Asociația Părinților “Împreună pentru copiii noștri”, de la Școala Gimnazială Nr.1 Sântandrei face parte activă din viața sprijinind parteneriatul Școală – Familie – Comunitate.
